
A debutat in prima telenovela romaneasca, "Numai iubirea". Era tanara si visa la o cariera in lumea cinematografiei romanesti. Desi interpreta un rol secundar, publicul a indragit-o pentru naturaletea sa. Cei care i-au fost alaturi au vazut-o ca pe un talent in plina afirmare, iar confirmarea a venit odata cu premiera filmului "Week-end cu mama", in regia lui Stere Gulea, in care actrita a interpretat rolul principal. Prejudecatile au fost inlaturate: o tanara actrita care a debutat in telenovele poate sa interpreteze si roluri mult mai complexe. Intr-un interviu acordat FrontNews, Adela Popescu vorbeste despre experienta maturizarii pe platourile de filmare si despre tentatia dulce-amara a cinematografiei.
Cum a avut loc intalnirea ta cu lumea cinematografiei? A fost un accident fericit sau implinirea unui vis mai vechi?
Punctual, printr-un telefon din partea producatorilor filmului "Week-end cu mama", care ma invitau la un casting. Trebuie sa mentionez totusi ca acesta nu este primul lungmetraj la care am lucrat, inainte de acest proiect mai jucasem intr-un film de cinema - "Lacrimi de iubire". Evident ca-mi doream sa joc si in filme de lungmetraj si recunosc ca experienta celor 5 ani in care am jucat in proiectele Promance m-a ajutat destul de mult. Totusi, ca sa consideri ca faci parte din lumea cinematografiei ai nevoie de mai mult de atat.
Privind inapoi in timp, ce ar putea sa-i transmita Adela Popescu din prezent tinerei actrite Adela Popescu, aflata la debut ?
Daca ar fi posibil, mi-as dori sa se intample invers: Adela de acum sa mai traiasca starea aceea pe care o avem toti la 18 ani, cand credem ca avem puterea sa schimbam lumea si ca intreg universul e la picioarele noastre.
Ce inseamna sa fii vedeta in Romania? Ce implica acest statut? Te consideri vedeta? Cum iti explici faptul ca eticheta de "vedeta" li se atribuie in general unor personaje mediocre din lumea show-biz-ului?
Nu ma consider nicidecum vedeta; statutul pe care il am in urma aparitiilor pe micul ecran inseamna trezirea in fiecare dimineata la ora 6.30, intors acasa seara la 10, mai inseamna zambetele oamenilor de pe strada pentru ca indragesc personajul pe care-l interpretez si nu neaparat pe mine, mai inseamna mandria din ochii parintilor mei, dar si un sens pe care simti ca-l capata viata ta atunci cand pasiunea ta devine un exemplu pentru ceilalti.
Mamei prietenei tale ii plac telenovelele?De ce ne plac telenovelele? Are vreo legatura cu spiritul nostru balcanic efervescent sau este doar un alt cliseu imprumutat din motive de marketing? Carei categorii de public ii plac telenovelele? Cui nu-i plac? De ce ne e jena sa recunoastem ca in momentele noastre de singuratate ne uitam la telenovele, macar din curiozitate?
Tuturor persoanelor dragi mie le plac telenovelele. Motivele pentru care au succes cred ca sunt legate de povestile prezentate, pe care multi dintre telespectatori le-au trait, dar si de faptul ca pentru multi ele reprezinta o evadare, prin intermediul unor oameni care isi fac meseria cu credinta..
Mai tii minte care a fost prima telenovela difuzata la noi dupa revolutie?
Cred ca Sclava Isaura, dar eram destul de mica pe atunci si ma atrageau mai mult desenele animate decat serialele.
Plot-ul telenovelelor sud-americane este construit in jurul acelorasi clisee: afaceristi bogati dar nefericiti in viata de familie, iubiri imposibile, familii destramate.Cu ce difera telenovelele romanesti fata de cele sud-americane?Cum ai caracteriza tendinta regizorilor romani de a aduce in prim-plan situatii specific-romanesti, cum ar fi viata nomada a tiganilor?
Telenovelele romanesti sunt mai ancorate in realitate, surprind reactii pe care le regasesti usor la oamenii pe care-i cunosti sau probleme cu care te-ai confruntat, iar tendinta regizorilor de a ilustra situatii specific romanesti tine tocmai de nevoia telespectatorului de a se regasi in produsul respectiv.
Un episod dintr-o telenovela dureaza aproximativ cat un film artistic.Se mai pastreaza acest raport in ceea ce priveste orele/zilele petrecute pe platourile de filmare?
Nu, pentru un lungmetraj de 90 de minute se filmeaza o luna si jumatate, in timp ce, in cazul unei telenovele, un episod de 90 de minute se filmeaza intr-o zi.
In ce film romanesc realizat inainte de revolutie ti-ar fi placut sa joci? In ce rol?Care a fost rolul tau preferat din toata cariera ta de pana acum?
"Veronica", pentru ca a fost filmul meu preferat in copilarie.Experientei mele de pana acum nu ii spun cariera, ci scoala, pentru ca tot ce mi s-a intamplat contribuie la formarea mea ca om si poate, ca actrita. Cu fiecare rol am invatat lucruri noi despre mine.
In "Weekend cu mama"ai interpretat un rol complex, ceea ce le-a pricinuit o surpriza placuta fanilor. Cat de greu ti-a fost sa intri in pielea personajului Cris? Cum te-ai simtit sa filmezi alaturi de nume mari ale cinematografiei romanesti, cum ar fi Gheorghe Dinica?
Acum, cand ma gandesc retrospectiv, as spune ca mi-a fost greu pentru ca lumea lui Cris era total diferita de cea pe care o cunosteam eu, experientele prin care trece personajul erau de asemenea greu de imaginat pentru o persoana ca mine, care nici macar nu fumase vreodata. Insa atunci nu mi-am pus nicio secunda intrebarea daca e greu, pur si simplu m-am aruncat in acest personaj, pe care am incercat sa-l fac cat mai credibil.
Poate fi impresionant sa lucrezi cu actori consacrati, de la care ai mult de invatat, insa ceea ce conteaza pe platoul de filmare este respectul pentru fiecare om din echipa si seriozitatea cu care iti faci treaba.
Ai accepta sa joci rolul unei calugarite? Dar al unei femei de moravuri usoare? Ce ai fi dispusa sa faci pentru a intelege mai bine aceste personaje?
Sigur ca da, insa conteaza foarte mult in ce context. Tot ceea ce presupune documentarea fireasca pentru un rol.
Cum stai la capitolul "proiecte de viitor"?
Intotdeauna am privit viitorul dintr-o perspectiva optimista, insa despre proiectele mele prefer sa vorbesc in momentul in care se vor materializa.
Cum vezi viitorul cinematografiei romanesti?Cum te vezi peste 30 de ani?
Ultimii ani au fost extraordinari pentru cinematografia romaneasca, daca ne gandim numai la recunoasterea de care au avut parte filmele romanesti pe plan international. Prin urmare viitorul ar trebui sa fie din ce in ce mai luminos, atat pentru regizori, cat si pentru actorii care-si doresc sa fie implicati in proiecte de calitate.
Peste 30 de ani as fi fericita daca as avea lucrurile pe care parintii mei le au si le traiesc acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu